Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Adăugat pe Ian 13, 2015 in Mărturii | 0 comentarii

Când se opreşte inima

Când se opreşte inima

O minune a Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Efrem cel Nou

 

Şi astăzi mă gândesc ce minune mare a făcut Dumnezeu cu doamna Adina, pe care nicidecum medicii nu au fost cei care au salvat-o, ci Dumnezeu. Nu voi uita niciodată data de 3 iunie 2011.

Am primit un telefon de la buna mea colegă din Zalău care mă anunţa că au o femeie de 41 de ani, mamă a patru fete, care face fibrilaţie ventriculară, stop cardiac şi necesită şoc electric pentru a fi readusă la viaţă. În data de 2 iunie 2011, doamna Adina, fiindcă despre ea este vorba, brusc, în timp ce lucra la câmp, a simţit o ameţeală şi apoi a căzut. Şi-a revenit singură, dar lucrul acesta s-a mai repetat în ambulanţă în drum spre Zalău (familia chemase ambulanţa după acest incident).

Ajunsă la spital, inima ei s-a oprit din nou, tot prin fibrilaţie ventriculară, după care şi-a revenit cu şoc electric extern. Trebuie să ştiţi că atunci când moare un om, inima se opreşte printr-unul dintre mecanismele: tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară (tulburări de ritm cu o frecvenţă atât de rapidă încât inima nu mai poate să se contracte eficient) sau asistolă (oprirea efectivă a activităţii electrice şi mecanice a inimii). Deci, ceea ce prezenta doamna Adina era foarte grav, mai ales că survenise în plină sănătate. Nici până astăzi n-am reuşit să aflu de ce i se întâmplaseră toate acestea. Tot ce pot să suspectez este o posibilă intoxicaţie cu pesticide, fiindcă ea îşi stropise grădina şi nu purtase mască (cu toate că este un mod prea brutal de manifestare a unei intoxicaţii), sau o intoxicaţie medicamentoasă (poate că a luat soţia din greşeală medicamente ale soţului suferind de schizofrenie). Oricum, niciuna din supoziţii nu s-a verificat şi rămân doar la stadiul de ipoteze.

Cert este că venind cu ambulanţa spre Cluj de la Spitalul Zalău, inima s-a oprit iarăşi prin fibrilaţie ventriculară şi a necesitat din nou şoc electric ca să fie readusă la viaţă.

Ajunsă la noi la Cardiologie, inima ei iarăşi s-a oprit şi am fost nevoiţi să recurgem la şoc electric. Fiindcă episoadele se repetau, ne-am gândit să-i implantăm un defibrilator intern, în felul acesta putând primi şoc electric de câte ori era nevoie. Acest defibrilator implantabil este un aparat micuţ care se pune sub piele şi atunci când detectează că inima se opreşte prin fibrilaţie ventriculară, dă un şoc electric cu scopul de a readuce bolnavul la viaţă. Din păcate, nici intervenţia de implantare nu a fost uşoară, fiindcă şi în timpul acesteia inima s-a oprit şi a trebuit să-i aplicăm şoc electric.

Am plecat fericiţi acasă că am trecut cu bine peste intervenţie, iar bolnava de acum era protejată cu un aparat care putea să-i dea şocuri când era nevoie.

Dar dimineaţa următoare, 3 iunie 2011, ne aştepta altă surpriză: după ce aparatul dăduse 250 de şocuri, bateria lui se epuizase. Femeia primise toată noaptea şocuri electrice interne fiindcă inima ei se oprea, până s-a consumat toată bateria aparatului.

Problema noastră era mare fiindcă ne aflam pe un drum închis. Aşa că am început să folosim defibrilatoarele externe (nişte aparate mai mari, cât o geantă) ca să-i dăm şoc electric extern.

Fiindcă inima ei se oprea des, doamna îşi pierdea cunoştinţa, aşa că nu era foarte dificil să-i aplicăm şocul, deoarece nu simţea durere. Uneori, însă, când interveneam mai repede, imediat ce inima intra în fibrilaţie ventriculară, simţea şocul primit. Am hotărât să-i inducem o stare de comă medicamentoasă ca să nu simtă şocurile electrice. Am sedat-o, prin miorelaxant, şi am pus-o pe aparat de ventilaţie. Dar, după multe şocuri externe, cele două aparate pe care le foloseam au început să se supraîncălzească, iar unul din ele nu mai putea fi utilizat. Când şi celălalt a început să dea semne de epuizare, noi, medicii, spuneam că am făcut tot ce am putut, ea acum e o legumă (după cum spun oamenii) după atâtea şocuri electrice şi o lăsăm să moară fiindcă ne distrugem complet şi cel de-al doilea aparat de defibrilare, iar dacă mai este un alt bolnav care să aibă nevoie de un singur şoc, îi punem aceluia viaţa în pericol.

În acel moment l-am sunat pe duhovnicul meu, fiindcă eram disperaţi, iar situaţia ne depăşea. Şi atunci părintele meu duhovnic a început să se roage pentru noi.

[Acest părinte îşi aduce aminte de acel eveniment şi de faptul că s-a rugat pentru sănătatea bolnavei Sfântului Efrem cel Nou – nota redacţiei].

În acelaşi timp şi familia doamnei Adina s-a unit în rugăciune alături de comunitatea neoprotestantă din care dânsa face parte, venind chiar un pastor neoprotestant.

Acela a fost şi momentul în care am hotărât să facem o ultimă încercare, pe banii familiei, şi anume, să folosim un cateter scump pe care să-l introducem in inimă, să căutam locul de unde pornesc extrasistolele (bătăile anormale) care opresc inima şi să ardem locul acela. Am făcut acea intervenţie în noaptea de 3 iunie 2011, iar acum, după experienţa pe care o am, şi gândindu-mă la ceilalţi bolnavi pe care i-am mai văzut cu boli asemănătoare, îmi dau seama că lucrul pe care l-am încercat noi atunci a fost, din punct de vedere medical, imposibil, fără şanse de succes, dar cred că rugăciunile părintelui meu duhovnic şi ale tuturor celorlalţi au ajutat mult, în aşa fel încât, ziua următoare după această intervenţie, 4 iunie 2011, episoadele au devenit tot mai rare, iar apoi au dispărut complet.

Pacienta a ajuns să fie externată; în timpul spitalizării am crezut că va rămâne cu sechele neurologice, după nenumăratele momente în care inima ei se oprise.

Ne gândeam, după toate previziunile medicale, şi că inima ei nu va mai putea niciodată să se contracte şi să funcţioneze normal, pentru că după fiecare şoc electric se produce o distrugere de aproximativ 1% din muşchiul inimii, iar ea primise sute de astfel de şocuri! Şi iată că, totuşi, femeia aceasta şi-a recăpătat cunoştinţa, a început să vorbească, să umble şi a plecat pe picioarele ei acasă.

Câteva luni după îngrozitoarea întâmplare a rămas cu sechele psihologice, în sensul că nu ieşea din casă de frică să nu i se întâmple ceva, nu mergea la lucru la câmp, se îngrăşase. După aceea, am vizitat-o la un an de zile. Redevenise Adina cea dinainte, mamă a patru fete care trebuie crescute şi pregătite pentru liceu şi facultate. La verificarea noului defibrilator intern ce i s-a implantat s-a observat că de la acel moment crucial, nu a mai prezentat nicio oprire a inimii şi niciun episod de aritmie periculoasă.

 

Text: G. C., O. S.

Pictură: Corina Negreanu

Arthos, nr. 2(2)/2013

Răspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>