Pages Menu
Categories Menu

Adăugat pe Feb 11, 2015 in Comunitatea | 0 comentarii

Creştinism de tabără

Creştinism de tabără

Taberele de vară pentru copii şi adolescenţi, o reală reuşită, sunt coordonate de Radu Copil, responsabil de activităţile pentru tineri în cadrul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului şi membru veteran în Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR). Cele patru tabere din vara aceasta s-au desfăşurat la Mărişel, în judeţul Cluj, ca de altfel, majoritatea taberelor de când au fost iniţiate de către preşedintele ASCOR-ului, Sorin Câlea, în anul 2005. În luna mai, deja toate locurile sunt rezervate. Copii şi adolescenţi, îndrumaţi de voluntari studenţi, majoritatea membri ASCOR, lucrează cu plăcere la ateliere, îi ajută pe cei mai mici, se roagă şi participă la cateheze, dar şi la jocuri şi concursuri. Ocrotitorul acestor tabere creştin-ortodoxe este Sfântul Ioan Maximovici.

Ce anume face ca o tabără să fie creştină?

Este impresionant să vezi copii, proveniţi din familii apropiate de biserică mai mult sau mai puţin, participând câte 20 de minute la rugăciunea de dimineaţă şi câte 30 de minute seara, la vecernie. Ei iau parte la catehezele ţinute de preotul taberei, se spovedesc şi se împărtăşesc la Liturghia de duminică, în ultima zi a taberei.

Totuşi, există ceva mai mult decât un program bine gândit care face ca taberele organizate de ASCOR să se desfăşoare într-un duh creştinesc. De unde vine armonia ce se simte în relaţiile dintre toţi participanţii taberei, de la coordonator şi voluntari, la copii sau adolescenţi? Se poate afirma că atmosfera deosebită se datorează în mare parte oamenilor care îşi dedică timpul liber taberelor de tineret. Selecţia voluntarilor (majoritatea studenţi) este făcută de Radu Copil după criteriul implicării lor la slujbele bisericii şi la activităţile asociaţiei, iar faptul că aproape toţi membrii aparţin Bisericii Studenţeşti din Complexul Hasdeu explică comportamentul dat de conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa lor.

Rugăciunea colectivă îi adună pe participanţii la tabără de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, cărţile de rugăciuni fiind adaptate vârstei. Fiecare copil are propriul exemplar din care citeşte cu voce tare când îi vine rândul. Limbajul rugăciunii este ajustat, cuvintele sunt actualizate. Cu textul în faţă, în funcţie de implicarea lor, copiii descoperă modalitatea de comunicare cu Dumnezeu şi cu sfinţii Lui. Unele rugăciuni specifice, cum ar fi Crezul şi cele începătoare, se rostesc împreună, iar cântările bisericeşti sunt intonate întotdeauna sub îndrumarea unei persoane din strana bisericii pentru un plus de claritate şi pentru asigurarea identităţii cu obiceiurile bisericeşti.

Deşi s-ar putea face şi alte tipuri de rugăciune, seara se ţine slujba vecerniei cu speranţa că, atunci când vor merge acasă, copiii şi adolescenţii vor fi mai deschişi să participe la slujbele bisericii, odată familiarizaţi cu ele. „Chiar dacă nici noi nu mergem zilnic la slujba vecerniei, în tabără ea se săvârşeşte în fiecare zi cu intenţia de a-i invita pe tineri să guste puţin din harul rugăciunii. Este greu să te rogi 30 de minute, dar aceasta se poate compara cu o partidă de fotbal sau volei. Pentru relaţia ta cu Dumnezeu, este mult 30 de minute?”, se întreabă retoric Radu Copil, coordonatorul şi organizatorul taberelor.

© Arthos

Catehezele cu preotul taberei, care au loc imediat după rugăciuni, au rolul atât de a limpezi nedumeriri legate de credinţă, exprimate de copii şi adolescenţi, cât şi de a-i informa despre Ortodoxia care, după 50 de ani de comunism şi 20 de ani tulburi, nu s-a mai transmis în multe familii. Copiii au şansa de a descoperi, ca în primii ani de creştinism, cine este Mântuitorul, ce este Viaţa Veşnică, Cine este Sfânta Treime, despre ce vorbesc parabolele biblice şi cui vorbesc, ce este Biserica, care sunt Tainele ei. De asemenea, pot afla despre cinstirea pe care creştinii o datorează Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor.

Ateliere în taberele pentru copii

După-amiază, copiii sunt invitaţi să se implice în atelierele propuse de organizatori, gândite astfel încât să valorifice abilităţile fiecărui voluntar dornic de a-i învăţa pe participanţii taberei meşteşugul pe care îl mânuieşte cel mai bine. Unele dintre ele au devenit, cu timpul, tradiţionale: atelier de cruciuliţe, litografii, teatru, drumeţii, decorare de tricouri cu vopsea textilă, chitară, existând chiar şi un atelier culinar. În unele tabere s-au mai ţinut şi ateliere de toacă, de origami, dinţi frumoşi (igienă dentară), lectură, desen, jurnalism, lucru manual, jocuri creative, jonglerii, atelier de brăţări sau dansuri de societate (vals). Există patru zile de ateliere, cu o desfăşurare simultană de o oră şi jumătate, în fiecare zi participanţii având posibilitatea de a alege alt atelier. Acestea reprezintă o pauză activă după celelalte activităţi solicitante de pe parcursul zilei.

Nu este greu de descris bucuria părinţilor la vederea tricourilor inscripţionate de copiii lor, a cruciuliţelor şi brăţărilor sau a icoanelor litografiate cu care aceştia vin acasă din tabere. „Desigur, mai mare a fost bucuria părinţilor atunci când, după venirea din tabără, copilul a dorit să spovedească o faptă despre care a aflat că e păcat, a devenit activ în rugăciune sau a început să meargă cu plăcere la biserică”, afirmă Radu Copil.

Jocurile – un ingredient esenţial pentru buna dispoziţie a copiilor

Copiii şi adolescenţii spun că s-au distrat grozav şi vin an de an în tabăra lui Radu. Distracţia bună se mai compune şi din jocurile de grup, atât cele de seară, cât şi cele de dimineaţă. În plus, există o zi dedicată competiţiilor sportive cu multe campionate şi probe, astfel încât aproape toţi copiii au posibilitatea să-şi valorifice abilităţile aferente. Principiul „activitatea aduce satisfacţia” funcţionează.

© Arthos

Unul dintre evenimentele principale ale taberei este Marele joc pe echipe, care îi entuziasmează pe toţi cei care participă. Diversitatea probelor şi munca în echipă îi ajută pe copii să obţină indicii cu care descoperă în final un citat esenţial pentru viaţă: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, „Dai voinţă, iei putere”, „Credinţa crede incredibilul, vede invizibilul şi poate imposibilul” etc.

Seara târziu, cei 15 voluntari ai taberei se adună şi discută despre diferitele situaţii de peste zi, propunând şi premiile zilei: copilul zilei şi camera zilei. Aceste premii reprezintă mai mult decât o ciocolată în dar. Ele înseamnă recunoaşterea meritelor lor de către adulţi: „Da, te-ai străduit, iar noi apreciem!”.

Rolul misionar al taberelor

„Taberele de copii şi adolescenţi pot reprezenta pentru studenţii din ASCOR un act de slujire a aproapelui. Pe lângă mersul la biserică, ei pot să contribuie, fără cerinţa unor abilităţi extraordinare, la o frumoasă lucrare misionară a bisericii”, afirmă Radu Copil. Potrivit organizatorului taberelor, lucrarea voluntarilor constă în a media apropierea tinerilor de Dumnezeu, de a crea o interfaţă vie, luminoasă şi jucăuşă între ei şi biserică.

O apropiere agreabilă de biserică? Aceasta pare să fie o soluţie adaptată vremurilor în care societatea nu vrea să mai valorizeze Tradiţia Bisericii Ortodoxe.

Este, deci, misionară această tabără? Până la un punct, da. Tot Radu Copil spune că „tabără creştină” poate suna plictisitor, neinteresant, moralizator, deoarece există prejudecata printre adolescenţi că tinerii creştini ar fi altfel. În tabără, însă, ei descoperă prin voluntarii studenţi că e firesc să fii creştin şi student la medicină, profesor de chitară. Ei se conving astfel că taberele cu specific creştin sunt posibilităţi reale de a descoperi universalitatea şi savoarea creştinismului.

 Text şi foto: Mirela Miron

Arthos, nr. 3(3)/2013

Răspunde

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>